Turnurile din Hanoi

Puzzle-ul "Turnurile din Hanoi" este cunoscut inca din antichitate iar rezolvarea lui computerizata este un exemplu clasic al folosiri tehnici "Dezbina si stapaneste" sau "Divide et impera".

Inainte de toate insa sa vedem in ce consta puzzle-ul.

Se dau trei tije, sa le numim, in aceasta ordine, A, B si C, si N discuri de marimi diferite ca in imagine. Scopul jocului este sa mutam toate discurile de pe tija A pe tija B folosind ca tija de "manevra" tija C. Pare simplu insa se mai adauga o regula: putem muta un disc de pe orice tija pe oricare alta cu o singura conditie, nu avem voie sa punem un disc cu diametrul mai mare peste unul cu diametrul mai mic. Puteti sa incercati acest joc pentru a va familiariza cu acest sistem.

O rezolvare informatica este una foarte simpla si sistematica:

1. Cazul elementar: Daca avem de mutat un singur disc de pe tija A pe tija B, pur si simplu il mutam.
2. Al doilea caz elementar: Daca avem de mutat doua discuri de pe tija A pe tija B: Mutam discul cel mic de pe tija A pe tija C, mutam discul mare de pe tija A pe tija B, mutam discul mic de pe tija C pe tija B. (putem scrie condensat AC AB CB)
3. Cazul general cu N discuri: mutam N-1 discuri de pe tija A pe tija C, mutam ultimul disc pe dija B si mutam din nou celelalte N-1 discuri de pe tija C pe tija C. Acum, pentru a le muta pe cele N-1 discuri de pe tija A pe tija C, N-1 devine un nou N, pe care il vom nota cu T.  Acum avem de mutat T discuri de pe tija A pe tija C, de data aceasta tija auxiliara va fi B. Deci, mutam T-1 discuri de pe tija A pe tija B, mutam  un singur disc de pe tija A pe tija C si mutam din nou T-1 discuri de pe tija B pe tija C. Pentru a face acest lucru T-1 devine un nou N ...
4. Se observa ca la cazul 3 avem un algoritm recursiv care va functiona pana cand se va ajunge la un caz elementar.

O schema a acestui program recursiv este:

f(A,B,C,N) = AB, daca N=1

                      AC

                      AB, daca N=2

                      CA

                      f(A,C,B,N-1)

                      AB , daca N=3

                      f(C,B,A,N-1)

Belgrad... din nou...

In dimineata zilei de 28 iunie, la ora 10 fix, masina noastra a parasit parcarea hotelului „Villa Antea”, un hotel pe care nu vi-l recomand, motivele vi le-am spus deja. Drumul a fost foarte lung, trecand prin Croatia, Bosnia si Hertegovina, si desigur Serbia. Logic ca ne mai rataceam din cand in cand, moment cand intrebam pe cineva. Toata lumea a fost amabila si ne-a raspuns politicos atunci cand am intrebat, acest lucru dovedeste inca o data ca ceea ce am spus pe la inceputul excursiei este adevarat. Daca am fi urmat intocmai sfaturile „excelentului” nostru GPS,  acum am fi fost in Italia. Am coborat din masina in Belgrad la ora 0:23, fratele meu cel mai mic tocmai implinise 6 ani. Am urcat la etajul  5 si ne-am vazut apartamentul, acesta era „modern” si conditiile erau decente pentru o noapte. De data aceasta el nu mai era in centrul vechi. Am coborat si ne-am asezat la un restaurant, ”Orao”, din partea mea acesta a primit nota 10+. Servirea a fost prompta, mancarea a fost delicioasasi si in acelasi timp am mancat si un fel de mancare ”mai special”, un asa numit ”Cuib de Vultur.  Mai trebuie sa mentionez ca denumirea restaurantului tradusa in limba romana inseamna ”Vultur”, acesta fiind motivul pentru care foarte multe feluri de mancare ii poarta numele. Meniul a fost in limba engleza si ne-am inteles destul de bine si cu ospatar, desi dumnealui nu stapanea foarte bine limba engleza. Desertul a fost si el de asemenea delicios. Am plecat de acolo foarte multumiti, pe la ora 2:00 dimineata! Cand am ajuns acasa eu am adormit imediat. A doua zi nu prea s-a intamplat mare lucru: am ajuns din nou la Polovragi si ne-am bucurat de ziua de nastere celui mai mic fratior al meu, care tocmai implinise 6 ani. Aceasta excursie a fost foarte frumoasa, insa, nicaieri nu este mai frumos decat acasa!

Pestisori, multi pestisori...

Astazi de dimineata am plecat de acasa pentru a vizita mai in amanunt Orasul Vechi. Prima data a trebuit sa gasim un loc de parcare, incercare care de data aceasta s-a dovedit mult mai usoara. Dupa ce am coborat vreo 150 de trepte am ajuns intr-un fel de piata foarte mare, unde am facut poze cu diferite statui si fantani, una mai frumoasa decat cealalta. Am dorit sa intram si in Palatul Ducelui, acestata continand si Muzeul Dubrovnik, insa cu totii am preferat sa vedem cat mai multe lucruri interesante in cele doua ore pe care le aveam la dispozitie. Asadar ne-am multumit doar cu cateva poze facute de afara acostor cladiri superbe din punct de vedere arhitectonic. Nu am putut reconoaste stilul in care erau realizate coloanele, era un fel de combinatie dintre stilul ionic si cel corintic. Pana la urma am ajuns si la Acvariu. Am cumparat biletele si am inceput sa admiram diverse specii de creaturi marine. Printre cele mai interesante s-au numarat: steaua de mare, broasca testoasa marina, pisica de mare, sarpele de mare, crabul, actinia, caracatita si ariciul de mare. Am observat chiar si un peste care atunci cand era adult avea 300 metri lungime si cantarea 64 kg. Pentru cei care stiu limba croata era chiar si un monitor unde puteati alege o clasa de animale marine si sa va arate poze cu cei mai cunoscuti membri ai ei. Am facut si foarte multe poze celor mai interesante specii. Acvariile pareau foarte bine ingrijite, iar geamul ce ne despartea de pesti era gros de vreo 2 cm. Am iesit afara si, deoarece era foarte cald, am mancat cate 2 inghetate fiecare. Am vrut sa urcam si intr-o croaziera, insa toate se intorceau foarte tarziu. Ca sa nu fie drumul plictisitor ne-am intors pe alta parte. Restul zilei nu pot sa mai spun decat ca am rezolvat un Megaminx in 8:30. Maine vom parasi Dubrovnik si vom dormi din nou in Belgrad, posibil chiar si in acelasi loc.

Destinatia de vis: Dubrovnik

Astazi la ora 10:10 eram cu totii in masina si ne pregateam sa plecam catre Dubrovnik. In orice caz, daca mergeti vreodata in Baska Voda va recomand cu caldura hotelul la care am stat noi, oricat ati cauta, dupa parerea mea, mai bun nu gasiti, chiar daca are doar 3 stele, eu consider ca ar merita cel putin 4. Intr-o prima faza drumul mi s-a parut cam plictisitor, insa, putin mai incolo drumul s-a mai piperat cu cateva tunele destul de scurte. Cea mai interesanta parte a drumului a fost atunci cand o portiune de aproximativ 5 km din drum apartinea Bosniei si Hertegovinei, nimic mai mult. Lucrul care m-a dispus a fost faptul ca GPS-ul vroia sa ne duca in Dubrovnik prin Italia. Cand am ajuns in Dubrovnik a fost destul de usor sa gasim hotelul "Villa Antea" cu ajutorul GPS-ului, care isi revenise. La receptie nu era nimeni, am dat telefon si am aflat urmatoarele: "Rezervarea este pentru ora 14:00, iar acum este 13:52!". Nu sunt de acord cu nerespectarea termenului fixat, insa chiar asa? Pana la urma a venit o doamna care ne-a indrumat catre camera noastra. Am fost la un pas sa luam rezervarea altcuiva daca nu observam ca sunt 4 persoane in loc de 5. Apartamentul arata la prima vedere foarte bine. Printre lucrurile care ne-au dezamagit se numarau  urmatoarele: bucataria era in aceeasi camera cu unul dintre dormitoare, la unica baie pusa la dispozitia noastra ventilatorul nu functiona, patul extensibil pe care am platit destul de multi bani este sinonim cu o saltea pusa pe jos cu o perna si alte lucruri precum faptul aerul conditionat functioneaza numai daca toate usile sunt inchise. Cireasa de pe tort a fost ca daca deschideam usa de la terasa nimeream direct in gradina de zarzavat. Hotelul clar nu isi merita cele 4 stele, in cel mai rau caz merita 2. Cum ne era foame si nu aveam nimic in frigider, apropo, frigiderul era in dulap, am cautat un restaurant si am si gasit multe, insa, nu stiam unde sa platim parcarea. In timp ce mergeam catre masina am gasit langa o tufa de trandafiri o broasca testoasa micuta, mai tarziu i-am vazut si fratele si mama. In cautarea noastra am gasit si un supermarket, de unde ne-am reaprovizionat. Pana la urma am parcat langa Orasul Vechi si cu aceasta ocazie am intrat inauntru si am vizitat o buna parte din cetate. Am coborat in "Portul Orasului Vechi" unde am gasit cateva restaurante. Primul la care am incercat a fost unul la care serveau doar fructe de mare. Al doilea la care am incercat servea mancare obisnuita. Ne-am asezat deci acolo. Restaurantul se numea "Poklisar" si s-a prezenta foarte bine. Pizza a fost delicioasa, singurul inconvenient fiind acela ca vantul ne lua servetelele de pe masa. Mancarea a sosit prompt iar aperitivul, pe care nici nu il comandasem, a fost gratuit. La desert am servit cate o inghetata la cornet. Am plecat acasa foarte multumiti. Ca sa va mai spun argumente pentru care acest hotel este excelent, cand am ajuns am gasit locul de parcare ocupat ,desi pusesem indicatorul pe care scria "Ocupat!". Maine urmeaza sa vizitam mai in amanunt Orasul Vechi, si, daca ne mai ramane timp sa mergem si altundeva.

Plimbare prin Parcul National Krka

Astazi am pornit inspre Parcul National Krka. Drumul la ducere a avut cam 50-60 km, desi scurt, mie unul mi s-a parut foarte lung. Am avut ce admira pe drum, insa, ce urma sa vedem in parc a fost mult mai frumos decat orice am fi putut admira pe drum. In cele din urma am ajuns la intrerea din Lozovak. Peste 10 minute ne-am urcat intr-unul dintre cele 7 autobuze portocalii care urmau sa ne duca la traseu. Cand autobuzul a intrat in parc o  superba panorama ni s-a aratat in fata ochilor. Am coborat din autobuz si primul lucru am facut cateva poze, dupa care am mancat cu totii cate o ingetata. Am aflat ca traseul se termina pe unde incepea, deci, puteam sa incepem pe doua cai. Am ales-o pe cea din dreapta si ne-am continuat drumul pe podetele ce ne conduceau pe deasupra apei. Daca ar fi vazut unchiul meu, bun pescar, cati pesti inoata nestingheriti in aceste ape fara sa ii prinda nimeni... Am reusit sa observ si foarte multe libelule albastre zburand lin in aer. Daca nu ar fi fost atat de multa lume la momentul acela in parc, cred ca aceasta experienta ar fi fost mult mai frumoasa. Din cand in cand mai zaream panouri informative cu privire la flora si fauna din zona, nu am avut timp sa le citesc in intregime, insa, din cate am vazut acolo traiesc foarte multe specii de serpi, incluzand chiar si serpi veninosi precum vipera, si reptile in general, precum broasca testoasa de uscat si diferite specii de soparle. La capitolul flora am reusit sa retin violeta adriatica. La flora mai sunt inclusi de asemenea si foarte multi copaci pe care nu ii vom vedea niciodata in Romania. Ne mai opream cateodata ca sa admiram diverse minuni ale naturii, majoritatea fiind cascade care de care mai frumoase. Au fost la scari de coborat... cel putin nu de urcat. In cele din urma am ajuns intr-un loc de unde puteam vedea Cascada Skradinski in toata splendoarea sa. Am coborat pana la nivelul apei. Acolo erau foarte multe magazine de suveniruri si un restaurant. Ne-am asezat deci la restaurant. Acesta pot spune ca nu era la fel de aratos ca si cel pe care l-am criticat ieri, insa, servirea si nu in ultimul rand calitatea mancarii au fost de 100 ori mai bune. Singurele lucruri de criticat  pe care le-am putut gasi au fost ca mancarea a fost putin cam multa si ca panorama ne era blocata de un magazin de suveniruri. Eu personal am fost foarte multumit de acest restaurant. Dupa ce am mancat si desertul am cumparat cateva suveniruri si am facut multe, multe poze cascadei. Aici a inceput greul, a trebuit sa urcam fix 130 de trepte pe drumul de intoarcere. La intoarcere am trecut peste un pod si am hranit cativa pestisori. Ultimele poze facute cascadei le-am facut din partea opusa primelor poze, deci, primele le-am facut din partea dreapta, iar ultimele din partea stanga. A trebuit sa ne grabim la intoarcere caci ultimul autobuz pleca la ora 8:00. Nu va recomand sa va urcati in vreo croaziera deoarece cele mai scurte dureaza cam 3 ore, deci, nu mai aveti timp sa vedeti restul parcului. Un alt autobuz ne-a adus inapoi la intrare, de aceasta data autobuzul era plin, spre deosebire de venire cand autobuzul era aproape gol. Tristi ne-am intors la masina si am plecat. Pentru ca ar fi fost o zi perfecta, am gresit drumul in acelasi loc unde l-am gresit si cand am venit de la Belgrad. Maine vom parasi cu regret Baska Voda si vom sta doua nopti in Dubrovnik.

A zbura, zburare, din prima conjugare

Asa cum am mentionat in articolul de ieri, astazi am pornit catre Brela, un orasel vecin cu Baska Voda. Cand am ajuns acolo, ne-am plimbat prin tot orasul ca sa gasim un loc de parcare, incercare soldata cu un esec, toate locurile de parcare fiind private. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat si am ajuns fara sa ne dam seama inapoi in Baska Voda, chiar in port. Am parcat masina si cu totii ne-am zis ca aceasta mini-excursie a fost un esec. Am coborat din masina, ne-am mai plimbat putin si am gasit interesanta ideea de Parasailing. Am ales o parasuta "zambareata" si ne-am urcat in barca, zborul cu parasuta trebuind sa dureze 12 minute, franghia sa aiba 300 metri iar participantii trebuind sa fie tatal meu si cu mine. Spre surprinderea noastra, parasuta s-a ridicat incet in inaltul cerului, nu brusc. De acolo de sus puteam vedea tot orasul, casele aratand foarte mici iar muntele putea fi vazut in ansamblu foarte bine. A fost o experienta frumoasa, insa, nu a fost atat de interesanta pe cat ma asteptam. Am fost spre final trasi usor in jos. Ne-am intors repejor la mal si am mancat ceva traditonal la restaurantul al carui nume pe care cu siguranta deja il stiti. Era un fel de friptura, umpluta cu sunca si cascaval, din exterior avand aspect de friptura. Ca de obicei, desertul a fost gratuit impreuna cu un rand de sucuri. Daca mergeti in Croatia, va recomand cu caldura acest restaurant, fiind unul dintre cele mai bune la care am mancat. Astept cu nerabdare aventura programata maine la Parcul National Krka.

Cu masina spre Split

Astazi, 22 iunie, pe la orele pranzului, ne pregateam de plecarea catre Split, al doilea oras ca marime din Croatia. Drumul a durat cam o ora si nimeni nu s-a plictisit, 70 km fiind foarte putin in comparatie cu drumul facut in alte zile. De aceasta data GPS-ul intradevar ne-a ajutat, fara el cred ca ne-am fi invartit o ora pana cand gaseam Palatul lui Diocletian, cel mai important obiectiv turistic din Split, acesta datand din perioada romanilor. Pe marginea soselei puteam vedea palmieri uriasi ce strapungeau cerul. Am parcat deci masina intro parcare, platita desigur precum oricare alta din Croatia. Prima data am intrebat pe cineva unde era intrarea, o informatie destul de importanta. Spre surprinderea noastra, la prima vedere, intrarea nu iesea in evidenta cu nimic. Uitandu-ne mai de aproape, intrarea avea usile fortificate iar inauntru, cat vedeai cu ochii, erau magazine de suveniruri. Un sfert de ora ne-am uitat la suveniruri. Dupa care am intrat in curtea interioara a palatului, intrarea fiind libera. Aici am admirat tot ce ne inconjura. Coloanele, realizate in stil corintic, puteau fi intalnite la tot pasul. Am stat acolo cam 3 sferturi de ora, dupa care am iesit si ne-am asezat la un restaurant, "Luna". Acesta la prima vedere se prezenta foarte bine, insa, restaurantul nu ne-a satisfacut si nu il recomand nimanui, mancarea a venit tarziu, calitatea mancarii a fost acceptabila, insa, portiile erau foarte mici. Cat asteptam mancarea ce sa facem? Incercam sa ne cataram intr-un palmier. Fratiorul meu cel mai mic a gasit intr-una dintre asa zisele frunze ale palmierului un mic elefentel, acesta l-am considerat cu totii cel mai bun suvenir. Normal ca aceasta incercare s-a lasat si cu cateva julituri, dar, asta e, suntem si noi copii. Dupa ce am mancat, ne-am indreptat catre port ca sa vedem vaporasele, pe drum am intalnit si niste romani, mare bucurie pe capul nostru sa mai vorbim romana cu cineva dupa atata timp. Am ajuns in port si am vazut 2 vapoare acostand si unul tocmai plecand. Am mai facut cateva poze si am plecat. La iesirea din parcare ni s-a spus, printre altele, cat am stat, adica 3 ore. Cu tot cu drum, mini-excursia a durat 7 ore, timp care a trecut foarte repede. Ieri nu am prea avut ce sa scriu, insa, maine o sa scriu despre o alta mini-excursie, de data aceasta in Brela.

Cu vaporasul...

Ieri, dis de dimineata, pe la ora 8:30 ne pregateam sa plecam de acasa catre GlassBoat, croaziera trebuind sa inceapa la ora 10:00. Ne-am grabit si pana la urma am ajuns la timp. Ne-am asezat si am asteptat sa plecam in croaziera. Plecarea a fost intarziata de faptul ca unul dintre capitani lipsea. Dupa circa 10 minute a venit si acesta pe motocicleta insotit de un catelus dragut. Ne-a povestit ca l-a gasit pe strada cu mult timp in urma si de atunci il insoteste peste tot. Am iesit din port pe la 10:15. Vaporasul mergea cu aproximativ 8 km/h si ni se explica tot ce vedeam. Din cand in cand mai opream ca sa vedem pestii. Pe fundul marii am observat alge, corali si foarte multi castraveti de mare. Cea mai mare adancime peste care am navigat a fost cea de 50 metri. Aceasta "aventura" s-a finalizat cand am ajuns la Makarska Riviera, unde ne-am intors. Pe drumul de intoarcere viteza de deplasare a crescut la 15 km/h deoarece urmatoarea croaziera trebuia sa inceapa la ora 12:00, iar noi ajunsesem la Makarska Riviera la ora 11:25. Cand am ajuns inapoi in port a durat cam 10 minute sa lege vaporasul si sa puna pasarela pe care urma sa coboram. La ora 12:10 croaziera s-a incheiat. Pe la ora 12:30 am ajuns pe plaja si am intrat prima data in apa. Timp de doua ore am stat la plaja, dupa care ne-am intors acasa. Restul zilei ne-am uitat putin la televizor si nu mai e nevoie sa spun ca mi-am depasit din nou recordul, noul record fiind de 45 secunde.

Plimbandu-ne prin Baska Voda...

Toata dimineata zilei de 19 iunie ne-am plimbat prin magazinele din centrul statiunii, cumparand diverse articole pentru plaja. Inainte sa ne intoarcem inapoi la hotel am mancat cu totii cate o inghetata la cornet. Evident ca aceasta a inceput sa se topeasca cam dupa 15 secunde de la scoaterea sa din frigider! Dupa ce am terminat inghetata, am inceput sa urcam la deal catre hotel. Abia atunci cand am ajuns in apartament si am pornit aerul conditionat ne-am dat seama ca afara era canicula. Cat am stat acasa am reusit sa imi depasesc si recordul la rezolvarea Cubului Rubik, noul record fiind de 53 secunde. Mai pe seara ne-am plimbat pe plaja, am facut cateva poze si am aruncat cateva pietre in Marea Adriatica. Ne-am mai plimbat si am gasit un domn care vindea tricouri personalizate. Fiecare si-a luat cate unul sau doua tricouri. Ale mele le puteti vedea in imaginile alaturate. Am stat acolo cam o ora. Dupa ce fiecare a gaist ceva pe placul lui, ne-am continuat plimbarea si am gasit un domn care ne-a povestit despre o croaziera de 2 ore catre Makarska Riviera intr-un GlassBoat, o barca care o "fereastra" in podea. A doua zi de dimineata trebuia sa fim acolo la ora 9:50. Seara am incheiat-o cu o pizza la restaurantul Karlo, cred ca a fost cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata. Din fericire am fost din nou condusi acasa cu masina. Abea astept ziua de maine!

Din nou pe drumuri, Croatia

Asa cum mentionat in articolul de ieri, astazi de dimineata, ne pregateam pentru a ne continua calatoria catre Baska Voda, plecand din Belgrad. Dupa ce ne-am impachetat totul, gazda ne-a condus la autostrada, unde ne-am despartit. Cam 5 ore de acum in colo am mers pe autostrada. Pe drum ce sa facem? Admiram privelistea si rezolvam Cubul Rubik. Am oprit la o benzinarie inainte de granita unde am luat micul dejun si ulterior am trecut granita inspre Croatia. La putin timp dupa granita peisajul monoton al autostrazii a fost inlocuit de un drum plin de peisaje superbe si tunele care se intindeau pe kilometri intregi. Evident, am gresit drumul la vreo 15 km de Baska Voda si a trebuit sa ne intoarcem 10 minute. Cand am ajuns aproape de oras, in varful muntelui, marea se  intindea cat vedeam cu ochii, orasul fiind situat pe Coasta Dalmatiei. Am intrat in oras si dupa cateva incercari esuate, am gasit un domn care stia engleza si ne-a spus unde se afla hotelul nostru, intitulat "Haus Bilić". Cand am ajuns la hotel am fost intampinati de proprietara, care vorbea foarte bine limba engleza, lucru bun. Aceasta ne-a prezentat camera noastra care, spre uimirea noastra, era mai mare decat apartamentul nostru din Bucuresti. Camera, sau mai bine zis apartamentul, avea per total 7 camere si era echipata cu aparatura de ultima generatie. Aceasta avea vedere la mare, era situata la etajul 1 si, mai presus de toate, era mult peste apartamentul inchiriat in Belgrad, chiar daca a costat cu 30 Euro mai mult. In ansamblu era perfect. Am coborat pe scari iar parintii si-au inceput discutia cu dumneaei in timp ce eu ma jucam cu fratiorii mei, afland cateva informatii interesante precum faptul ca tot "hotelul" era defapt casa dumneaei, pe care a transformat-o intr-un hotel de 3 stele. Deoarece nu mai mancasem ceva consistent de mult timp, proprietara ne-a recomandat un restaurant. Toti eram satui de mersul cu masina, asa ca am plecat pe jos. Dupa o jumatate de ora de mers am ajuns in port, unde am admirat marea, dar am gasit si restaurantul. Ne-am asezat la o masa a restaurantului "Karlo", unde nu am mai avut problema din Serbia. Chelneritele erau amabile si ne-am inteles foarte bine. Ca sa nu mai spun ca desertul a fost gratis, deoarece eram cazati la Haus Bilić. Una dintre chelnerite ne-a condus acasa cu masina ei si i-a recomandat tatalui meu o cafenea foarte buna. Acum este clar ca nu numai in Serbia, ci si in Croatia majoritatea oamenilor sunt amabili, spre deosebire de Romania, unde banii conteaza. Cand am ajuns acasa, nu stiam cum sa deschidem usa de la intrarea in hotel, insa, dupa putin timp ne-am dat seama ca sistemul era acelasi ca si cel de la usa casei din Belgrad. Nu cred ca o sa mai am ce sa scriu in zilele ce urmeaza, insa daca o sa fie ceva interesant de zis cu siguranta am sa scriu.

Aventura in Serbia

In ziua de 17 iunie, dimineata devreme, pregatirile erau in toi pentru o mare excursie in Croatia, la care urma sa ia parte parintii si copii. Singura intamplare "interesanta", ca sa zic asa, a fost ca a trebuit sa ne intoarcem din drum 5 km deoarece ratasem granita, aceasta fiind intradevar foarte bine semnalizata. Deoarece dupa 7 ore de drum abia ajunsesem in Belgrad, capitala Serbiei, ne-am hotorat sa innoptam acolo si sa continuam excursia a doua zi, dis de dimineata. In aceste conditii am inchiriat un apartament pentru o noapte si am plecat la un restaurant. Apartamentul l-am gasit foarte comfortabil, avand tot ce ti-ai putea dori pentru un sejur de o noapte.Acum incepe distractia: nici un chelner nu stia limba engleza, cu atat mai putin romana. Mancarea a fost in cele din urma delicioasa, cei drept, venita cu 10 minute intarziere, timp pierdut pentru a ne intelege cu chelenerii, care nu vorbeau decat limba sarba, noroc cu un domn foarte amabil care cunostea ambele limbi. Distractia nu s-a terminat cand am ajuns acasa si am gasit lipita pe parbriz o frumusica ameda pentru parcare. Seara s-a incheiat cu o inghetata mancata pe fuga si  cu putin uitat la televizor, a doua zi aveam un drum lung in fata catre Croatia. In concluzie pot sa spun ca acest oras este de departe diferit de orice oras din Romania, are de toate iar caracterul istoric al orasului se simte in aspectul sau, inconvenientul principal este desigur limba. Singurul lucru pe care il mai pot spune in nume de rau la adresa orasului Belgrad sunt numeroasele desene observate pe peretii cladirilor. Maine voi scrie despre peripetiile care probabil se vor petrece pe drumul nostru catre Baska Voda, destinatia finala a calatoriei.

Victoria de la Piatra Neamt